Archive | October 2013

O toamnă cu farmec

Se spune că toamna se numără bobocii, că toamna se culeg recoltele şi că toamna e cea mai bogată fiică a anului, nimic greșit până aici. Dar ce ați spune dacă v-aş zice că aici în ținut toamna funcționează după un alt fus orar şi nu ține cont de rotațiile  astrelor, iar spicele de grâu, fructele, legumele şi chiar şi mineralele se recoltează la orice oră din zi şi din noapte? Ce-aţi spune dacă aţi știi că aici se trudește pe brânci chiar şi în zilele cu sărbătoare? Blasfemie, nu-i aşa? 

GerovitalPlantTratament Read More…

Titanul Hurom

În vremuri nu prea îndepărtate a existat un titan care ar semăna mai degrabă cu Sfarmă-Piatră. Era un titan tânăr şi puternic, care învăţase cât fusese ziua de lungă din greşelile străbunilor săi şi care-şi exersase răzbunarea în fiecare dimineaţă, chiar şi la cele mai neortodoxe ore pentru un om normal. Numai că el nu sfărâma pietre, el presa cu putere chiar şi cele mai forţoase fructe. Îl cheamă Hurom şi este cel mai viteaz titan.

Read More…

Poveşti cu interfoane la doişe noaptea

E noapte şi e rece. E toamna care şi-a trimis furtunile când tot ce așteptai erau ploi mărunte şi lungi. E o toamnă haotică dar, mai ales, astenică. Geamurile s-au aburit deja, semn că iarna e la o aruncătură de băţ, în Brașov. Plouă viscolit şi bate vântul în capitală, e o vreme ca-n filmele de groază: ceaţă, ploaie deasă şi zgomotoasă, vâjâit de copac şi un interfon care sună insistent la un doişe fără ceva (23:40).

Read More…

Frumoasă cu un scop precis

Toți bărbații întorc capul după ea: cei mai bădărani o fluieră la semafor, unii, mai liniștiți  îi fac cu ochiul în viraje, iar alţii visează la fel de fel de fantezii cu ea, nici femeile nu se lasă mai prejos căci ba îi invidiază pantofii, ba ochii scânteietori, ba supleţea cu care se mişcă pe covorul betonat. O cheamă Corolla, Corolla Toyota, şi nu, nu este vreo actriţă japoneză, este cea mai vândută maşină din toate timpurile.

Read More…

Prima zi de facultate

Nu ştiu alţii cum sunt, dar eu când mă gândesc la primele zile de şcoală nu am cum să nu mă gândesc la ploile acelea mărunte şi reci, la visele mari pe care le desenam în minte, la tremurul din glas când intonam imnul României, pe cel al liceului sau al facultății, la emoțiile întâlnirii colegilor şi/sau profesorilor, la suspinul adânc şi privitul în urmă…la vacanţă. Şi da, era atât de frumos, era emoția unei zi de toamne, era emoția unui elev şi a unui student deopotrivă.

Read More…

%d bloggers like this: