Lecţia de gătit: brânză bună în…

Mi-aduc aminte că într-un timp aveam porecla “șoricel”, pe vremea aia nu prea înțelegeam care-i faza cu șoarecele  Şi-am stat, şi-am analizat până ce-am aflat, de la alţii, c-aş fi o mică rozătoare: cică de dimineaţa până seara rod ce prind: mere, morcovi  semințe, brânză, poale în brâu, saleuri cu cașcaval, pufuleți cu brânză, plăcinte cu brânză dulce şi tot ce miroase a lapte. Oare sunt fan brânză? 

Sursă foto: http://tinyurl.com/kfkn4a8

Şi cum să nu-mi zboare nasul către tot ce miroase a lapte dacă am fost crescută cu lapte proaspăt muls de bunica, cu lapte fiert peste mămăligă, cu bulz aburind, cu poale-n brâu, cu clătite umplute cu brânză dulce, nu cu dulceață? Ei bine, bunica m-a inițiat în tainele brânzei şi-ale bucătăritului, până ce bucătăritul a devenit sinonim cu brânza şi brânza cu bucătăritul.

Pentru unii nu-i mare brânză să bucătăreşti, pentru mine a fost: mai întâi am făcut experimente pe stomacul câinelui, mai apoi gustam speriată să văd ce-am copt, mai apoi băteam din picioare până ce apropiații-mi spuneau că-i bun dar c-am stricat bunătate de brânză pe un terci pe care nu-l mănâncă nici Grivei.

Şi-am tot încercat, şi-am tot încercat, până am transformat bucătăreala(brânza)-n pasiune şi-n obsesie: Am tăiat cubuleţe, am dat pe răzătoare, am feliat, am pus un strat pe deasupra, am dat la cuptor, am adulmecat mirosul ce evada din cuptor, am urmărit-o în timp ce se revărsa în toată tava şi s-a roşit de căldură şi emoţie. Vorbesc de brânză, căci alături de  ea mi-am dat examenul în bucătărie…bineînţeles că treceam prin aceleaşi stări ca şi ea: eram tocată cubuleţe de emoţii, cu nervii dați pe răzătoare, răbdarea feliată, muştarul sărit deasupra tâmplelor, speranţa revărsată, faţa roşie de nerăbdare.

Mi-au spus că dacă-şi linge degetele, dacă plimbă ultima îmbucătură prin toată gura şi dacă uită de fraza “nu e ca la mama” mă pot declara maestru bucătar. Doamne şi ce minunăţie de brânză a ieşit: el şi stomacul lui – fericiţi, eu fericită c-am trecut testul ca prin brânză. 

Şi de-atunci tot bucătăresc, uneori mă mult cu laptopul după mine ca să scriu poveşti parfumate lângă cuptorul care coace ceva cu brânză. Nu-i fel de mâncare preferat care să nu poată fi asezonat cu niţică brânză sărat, parmezan, caşcaval ori mozzarella. 

Bineînţeles c-avem şi dovezi ale pasiunii mele pentru bucătăreală, cam puţine, e drept, dar abia prind în farfurie brânza în bucate, căci, cât ai zice brânză, farfuria rămâne goală, iar tot ce pot să prind în fotografie sunt doar nişte firmituri.

Când n-am chef de bucătărit, tot brânza mă salvează: tai două felii de brânză, două de caș proaspăt de la stână, tai ţi-o roşie-n patru şi poftă bună! 

Porecla s-a evaporat, dar dragul de brânză şi de bucătăreală a rămas același, ba chiar l-am intensificat căci am metabolism de şoricel: poftă mare. Nu mă-ngraş căci blănosul mă fugăreşte toată ziua prin casă (cred că şi el mă vede tot un şoricel), mă prinde, îmi roade degetele până se plictiseşte, îmi dă cu laba după care îşi cere porţia de caşcaval şi-apoi mă lasă să mă retrag gâfâind. 

Eu cu cine votez? Păi susţin şi votez cu BRÂNZA!

Nu-i aşa că şi voi sunteţi fani brânză? Altfel de ce zâmbiţi cu buzele bână la urechi când fotograful vă spune “brânzăăăă”?

Tot ca la fotograf am zâmbit şi eu când am scris articolul cu numărul nouăsprezece pentru Super Blog 2013.