Echilibristică într-un pahar cu vise
Am strâns visele şi le-am pus într-un pahar, le-am pus acolo nu ca să zboare, n-au ele aripi decât atunci când sunt în mintea mea. Le-am pus acolo ca să mă îmbăt cu ele când mi-o fi sete. Vreau să le văd limpezi, cum se-mbrâncesc ele-ntre ele şi cum răzbat să-ajungă mai la suprafață. Vreau să fac echilibristică într-un pahar cu vise!
Vreau să privesc paharul pe jumătate gol, vreau acum să-l văd şi pe jumătate plin! E plin cu vise şi dorinţe pierdute în alcool, e plin cu temeri, credinţe şi parfum de crin, e plin cu stele când sufletul e-un asasin…care ucide: vise, aspiraţii, dorinţe şi uneori pe mine.
Mă clatin iar pe marginea paharului. Mă uit şi-n stânga, mă uit şi-n dreapta. Să cad în visele pe care le-am pierdut? Să cad în vise aruncate-n grabă într-un pahar? Să cad în lături ca un laş fără orgoliu şi fără căpătâi?
Mă las pierdută-n lacrimi, mă las purtată de vânt pe marginea paharului pe jumătate plin, pe jumătate gol. În şoaptă îngân un câtec ce îmi răsună-n gând. Mă uit la visele pierdute în pahar, mă uit alături. Să cad în visele mele pierdute? Mă uit atent şi-n creieri îmi răsăreşte-un gând: nu, eu vreau să stau la masa ceea, cu gândurile proptite-n mână, căci capul mi-e prea greu ca să-l ţin…să-l ţin tot drept parcă e tot mai greu. Vreau să-mi ţin gândul şi-apoi şi capul în mâna dreaptă…precum un băutor de whisky.
M-am îmbătat cu şoapte şi cuvinte, m-am îmbătat cu amăgiri pripite. M-am îmbătat când credeam că beam apă dar am băut visele uitate în pahar şi am fost prins captiv pe marginea paharului cu vise!
Oftez adând şi-nchid şi ochii. Mă clatin iar în corpul meu. Sunt iarăşi eu. Oare cât am privit paharul pe jumătate gol, pe jumătate plin?
Echilibristică într-un pahar cu vise au făcut şi tovarăşii înscrişi în tabelul lui psi: Scorpio, dor de femeie, Carmen, Lili, Vero, Vienela, Adriana, Adrian, Adi, gânduri lunatice, Alma, some words, dagatha, ComiCultural, Abisurile şi Litere Stacojii.
16 responses to “Echilibristică într-un pahar cu vise”
Trackbacks / Pingbacks
- 09/12/2013 -
- 09/12/2013 -
- 09/12/2013 -
Si eu mi-am baut paharul cu vise in textul scris :-). Trebuie sa ne mai imbatam din cand in cand cu soapte si cuvinte, cu vise implinite sau nu ca sa putem supravietui…
Sa privesti un pahar gol si sa-l vezi plin : superb ! Visele si-au atins scopul !
Multă vreme am avut obsesia paharului…pe jumătate, de aici ideea mea că jumătatea bună…e la fund. Frumos ai scris. Visele pierdute nu ne ajută decat să crestem. Nu merită in schimb frământarea noastră. Poate doar pentru această temă. Mi-aduc aminte de Stan şi Bran şi paharul cu limonadă ce trebuia impărtit: Stan a băut tot paharul, spunând că jumătatea lui era la fund. Asa şi in viată: sunt oameni care nu fac niciodată echilibristică: ei şi intr-un pahar …se descurca fără regrete, ceilalti insă…se agată de pereti precum picăturile…
Eu le-am pus într-o sticlă şi le-am pus dop, doar azi le-am turnat într-un pahar, ca să înţeleg efectul. 🙂
pune în sticlă şi un mesaj… şi apoi dă-o apei. sî ajungă la cine trebuie.
în pahar… punem nectar.
Am să le pun în sticlă şi le-oi da Oltului (ori Dâmboviţei că e mai aproape) să le ducă departe. Să le găsească cine o avea nevoie, să le citească ăl de va avea mai mult noroc.
La mine zac pripite în pahar, uitate-n gând sau chiar dosite într-un dosar, pe noptieră.
Vise, soapte si cuvinte toate sunt un pic pripite
Dar de le amesteci bine, fara teama si suspine
Din paharul jumatate ai sa vezi cum va razbate
O speranta nu prea mare dar destul sa te-nfioare!
Oh, speranţa-i minunată
Şi cu grijă adunată.
Eu nu vreau să mă-nfior
Vreau un pic să o ador.
Că e mică sau e mare,
Să-mi aducă: împlinire/alinare.
Când te îmbeţi cu vise nu te trezeşti mahmur
ci-i mai aproape cerul, şi zborul e mai pur.
Eu mi-am dorit cândva ca jumătatea plină
să stea deasupra în pahar, visarea e de vină… 🙂
Oare e bine să deschidem ochii, sau nu?
Echilibristica ta mi-a adus aminte de versurile unui cantec 🙂
“In seara asta vreau sa facem tot, Eu n-am baut dar vreau sa ma imbat, Eu nu fumez da’ vreau sa ma afum, Cand faci de toate parca totu-i bun…”
Eu incerc intotdeauna sa vad jumatatea plina a paharului, ba uneori chiar ma amagesc, spunandu-mi ca bun si rau sunt impartite in jumatati egale. 😉
Suna ca discursul unui betiv, m.am speriat.