Octombrie – jocul toamnei

Miroase a frunze vestejite, a umezeala dimineții şi a soare sleit de puteri. Miroase a gâze triste, amorțite  miroase a dor de primăvară. Miroase dincolo de sticlă, când sunt în casă şi stau înfofolită, cu ceaiu-n mână şi cartea lângă mine. Şi tot privind în zarea mea…s-aude parcă foșnetul de frunze, s-aud bătăi de aripi peste lac, s-aude vântul printre rămurele, te-aud pe tine, draga mea copilărie.