“După dealuri” – un capitol românesc despre credinţă şi prietenie

“După dealuri” nu e numai o capodoperă cinematografică ci şi un cadru din realitatea dură a României care muşcă nestingherită din fructele interzise ale comunismului: biserica, avortul, sărăcia, accesul la lumea occidentală. Credinţa ia locul medicinei, preoţii se joacă de-a Dumnezeu, iar cei săraci cu duhul sunt schinjuiţi până la moarte, doar, doar epilepsia o ieşi din om prin ritualuri de exorcizare slujbe de dezlegare, de duhuri rele, molifte.

Sursă foto: http://www.romania-insider.com

Şi Bucureştiul e frumos: capitolul oamenii

Specie autohtona din regnul bipedelor subgrupa  “sunducoasă” ce variază ca formă și ca mărime,  fapt cauzat de adaptăriile multiple la invaziile provinciale.  Majoritatea sunt animale fiinţe aeriene, mai puțin terestre, îşi fac simţită prezenţa verbal şi gestual prin înjurături numai de ei ştiute. Se cred buricul pământului doar pentru că au buletin de capitală şi au impresia că merită mai mult doar pentru că le zice “bucureşteni“. 

Şi Bucureştiul e frumos: capitolul vântul

Londra – ploaie, coafura rezistă, Madrid – soare, coafura rezistă, Bucureşti – vânt, coafura nu rezistă oricât de mult Taft ai folosi, rimelul e luat pe sus de tornada de la metrou şi aruncat cât-colo un colţ de obraz,  iar rochiile nu sunt recomandate decât dacă te crezi vreo Marilyn Monroe.

Sursă foto: http://www.cruisingsweden.se

Haideţi să iubim România!

Înjurăturile politicienilor sunt mai fermecătoare decât proverbele şi zicătorile populare,  botoxul şi siliconul au înlocuit straiele populare, iar gropiile au devenit adevărate atracţii turistice. 

Sursă foto: http://sarahinromania.canalblog.com

Nu-urile din viaţa noastră

Cu toate că, încă de mici auzim mai multe “nu-uri” decât “da-uri“, ne e atât de greu să spunem “Nu!“. Chiar dacă pare greu de crezut, “Nu!” se află în vârful piramidei cuvintelor greu de spus, depăşind chiar şi “Îmi pare rău!”. Dar  vine un moment în viaţă când trebuie să înveţi să îl spui cu toată inima, cu atât de multă forţă încât nici tu să nu crezi, căci trebuie! Trebuie să înveţi să îţi spui ţie “Da!”, să te pui pe primul loc şi să îi laşi pe ceilalţi să munceasă şi să gândească singuri.

Sursă foto: http://www.goodreads.com

10 motive pentru care urâm Valentine’s Day

O inimă mare roşie, un buchet mare de trandafiri, bomboane de ciocolată, căpşuni, o cină romantică sau bijuterii sunt doar câteva din opţiunile domnilor când vine vorba de Valentine’s Day. Dar când te gândeşti că buzunarul lor se află în convalescenţă după sărbătorile de iarnă, domnii parcă dau bir cu fugiţii, mai alesc că sărbătoarea dragostei deschide sezonul de cumpărături pentru ei, căci prima zi de primăvară sau ziua femeii se lasă cu buzunare goale.

Sursă foto: http://zidditamana.wordpress.com

Şi Bucureştiul e frumos: capitolul ploaia

Ca să trăieşti în Bucureşti nu trebuie să fii Bear Grylls, dar trebuie să îţi însuşeşti tacticile lui de adaptare la condiţi de viaţă vitrege, la temperaturi ostile, să faci slalom printre obstacole şi, mai des, printre proşti, aurolaci şi cerşetori. Schimbările climatice nu lasă coafura să reziste, oricât de mult Taft ai folosi, iar cizmele de cauciuc sunt soluţia ideală când Bucureştiul se transforă în marea Neagră.

Sursă foto: http://www.realitatea.net

Portretul unui licean

Îi place să vină la şcoală ca să se întâlnească cu tovarăşii de băută, citeşte PlayBoy şi recită strofe întregi de manele sau muzică de cartier, dă probe de vorbit urât şi de scuipat seminţe, învaţă noi poziţii sexuale în toaleta fetelor şi e notat în funcţie de câţi chiloţei a vizitat până la şaptesprezece ani. Cam aşa arata liceanul din ziua de astăzi.

Sursă foto: http://superrrfluous.blogspot.ro

O analiză a României – grânarului Europei

Nu e doar la noi, dar naţie mai dezbinată şi mai lipsită de orice interes faţă de destinu-i propriu rar o fost dat…dar o vădem din plin. Suntem ca şobolanii, mâncăm din grăunţele grânarul Europei, sau ce-a fost el odată, până nu mai rămâne nimic, iar când nu mai rămâne nimic ne mâncăm între noi. Ne tragem creaca unul altuia ca nu cumva unu’ să ciugulească mai mult din grăunţa finală fără ca ceilalţi să nu ciugulească.

Sursă foto: http://www.libertatea.ro

De ce sunt puţine bloggeriţe în online-ul românesc?

Din fainoşagul 2.0, Chinezu a scos de la naftalină o întrebare mai clasică decât cea cu “oul şi găina” şi anume “De ce sunt atât de puţine bloggeriţe”. Pe cât de clasică, pe atât de nelămuită. Tulai Doamni da’ câte bloggeriţe nu-s, numai că niciuna nu face hatere 2.0 de performanţă şi iacă-ta de ce:

Sursă Foto: http://radio.sellingwithspirit.com