E vacanţă, dom’le!

Visez atât de mult şi des la vacanţă încât nu-mi vine să mă mai trezesc dimineaţa. Uneori sunt pe-o plajă pustie, uneori cu trenul, alteori excaladez crestele munţilor, uneori stau de vorbă cu eschimoşii până când  frigul din vis mă scoală din pat, alte ori mă visez în Praga. Şi pentru că visez atâta vacanţă, am zis s-o pun de-un top al vacanţelor din visele mele:

Gânduri printre bagaje

Gata, ne facem bagajele. Printre liste, coli de hârtie şi alte nimicuri pornim pentru o săptămână în tainele iniţierii în bronz, linişte, soare şi viitoare amintiri. Filele noastre din poveste sper să nu se simtă neglijate, încerc să mă ascund de lume şi de ele o săptămână, încerc să vin acasă cu parfumate poveşti de vară, căci eu încerc s-o ţin pe doamna vară-n loc pentru cei mai nostalgici dintre noi.

Duzină de cuvinte sau cuvinte potrivite

Sub fiecare răsărit, totul e gri,

Tu nici nu știi, căci soarta ta-i tot gri.

Iar când apusul iar va răsări

Vei frânge aripi în zbor suav de grauri.

Pisicuţă, pis, pis, pis

“Te-am visat azi noapte-n vis” spune în continuare poezia, dar nu despre asta o să vorbim noi ci despre Tommy, un “bărbat feroce”, veşnic la costum, cu papion şi cu şosetuţe albe la vedere. Curios din fire, jucăuş de parcă, în “Amintiri din Copilărie”, Creangă-l descria pe blănosul ăsta.

Povestea unui puştiulică

Nu are maniere, îşi etalează tot mai des lipsa de respect, are un limbaj vulgar şi nu ezită să îşi “bage…”, vorbeşte la per tu şi fără ocolişuri cu oricine, umblă în gaşcă şi adoră să-i jignească pe cei din jur. Nu, nu este vorba de vreun adolescent, ci este portretul unui puştiulică de vreo zece ani.

Dumnezeu nu joacă

Dumnezeu nu joacă. El este păpuşarul, noi marionetele. El dă tonul, noi dansăm. El e acolo ca să vegheze asupra jocului nostru ca un arbitru feroce, iar, uneori, ne manevrează după bunul plac fie ca să ne-arate lumea, fie ca să ne mustre, fie ca să ne dea o lecţie pe care să o ţinem minte. Şi pentru că Dumnezeu şi-a dorit un altfel de păpuşi, după chipul şi asemănarea lui, le-a înzestrat cu gândire, cu sentimente, cu suflet. C-a făcut bine sau c-a făcut rău… el singur trage ponoasele.

Zece oameni care nu-mi plac

Unii oameni nu-ţi plac pur şi simplu, nu trebuie neapărat să facă ceva anume şi nici nu-i cazul să se strofoace prea mult căci tu ştii una da bună “Gigel ăsta nu îmi place!”. Nici tu nu prea ştii ce te deranjează la el, să fie oare personalitatea lor? Să fie oare încăpăţânarea lor sau stilul de a vorbi? Să fie oare “bârfele” pe care le-ai auzit despre ei sau prima impresie pe care ţi-a creat-o? Ş-acum să vă spun care-s oamenii care nu-mi plac de nicio culoare.

Cinci tipuri de bucureşteni III

În Bucureşti nu numai timpul nu are răbdare, dar nici oamenii, toţi sunt pe repede-nainte, toţi sunt duşmai unii cu alţii atunci când vine vorba de aerul, spaţiul şi timpul propriu. Bucureştiul este haios şi enervant în acelaşi timp, la fel ca oamenii care îl popuează, aşa că iată încă o listă cu tipuri de bucureşteni.

Sursă foto: http://jasonyarborough.com

Dragostea de mare şi bagheta fermecată

Mare, soare, plajă, nisip, briză, un clinchet de pescăruşi şi Lozana cea frumos plutitoare te îmbie la vacanţă imediat ce închizi ochii şi retrăieşti parcă prin vis momentul în care-ţi scufundai picioarele în nisipul ars de soare pe plaja staţiunii tineretului, momentul acela în care tot ce auzeai erau valuri izbindu-se de nisipul înfierbântat sau muzica din boxe, iar mirosul acela de piele bronzată, de loţiuni de plajă şi de briza mării e mirosul vacanţei pe care ai vrea să o prelungeşti la nesfârşit, cât îi vara de lungă.

Când femeia transformă avantajul în dezavantaj

Cine înţelege femeile? Întrebarea rămâne deschisă pentru mult timp, dar concluzia pare a fi una simplă: nimeni. Adevărul este că, de cele mai multe ori nici ele nu se înţeleg, dar parcă aşa-i şade bine omului, dacă este de neînţeles, dar ce te faci atunci când femeia îşi întoarce firea pe faţă şi pe dos până-şi transformă atuurile în dezavantaje?

Sursă foto: http://www.feminis.ro