La sat, pe-nserate!

Când eram de-o şchioapă, vacanţa era la mămaia, departe de temele de vacanţă, de învăţătorul dur, de betoane şi “Ţară, ţară vrem ostaşi” din jurul blocului. Era mai mult decât puteam visa şi nu aveam nevoie de altceva. Creşteam cu mâncare din grădină gătită taman din viul nopţii de bunica grijulie. Mâncam numai la masa de lemn din bătătură, iar pe-nserate ne-așezam pe bușteni la taclale. Acum făceam planuri pentru a doua zi, se împărțeau sarcinile, se ascuțeau secerile și coasa, iar câinele lătra de mama focului când auzea vrăbiile venite la furat de grâne. 

Surs foto: http://presadeturism.ro/

Jurnalul unui blănos: grădinar de oraş

Domnul Tommy Tomescu s-a apucat de grădinărit. Cum soarele e sus, cum mâţus crăcitus se apucă de grădinărit. Cică ar fi un secret grădinăresc să te-apuci de săpat pe răcoare, să tai frunze la câini pe pervaz şi să mirosi florile la ceas de seară. Nicio plantă nu i-a scăpat mustăciosului şi tare-i mai place când în casă poposește o nouă “buruiană”.

Duminica de poveste: dulceaţa copilăriei

A fost odată ca niciodată o bunicuță care se trezea cu noaptea-n cap ca să coacă turte şi colaci şi trebăluia dânsa cât îi ziua de lungă ba pe bătătură, ba pe câmp, chit că era arșiță de luna lui cuptor sau vreme rea. La sat “nu e timp de hodină“, căci întotdeauna se găseşte ceva de făcut: ba arat pământul, ba plivitul viei, ba sădit răsaduri, ba hrănitul orătăniilor, ba mers la strâns de fân ori la cules de struguri sau făcut dulcețuri şi multe murături. 

Sursă foto: http://www.culinar.ro/

Duminica de poveste: vara la ţară

“Stau câteodată şi îmi aduc aminte ce oameni mai erau în părțile noastre pe când începusem și eu, drăgăliță-Doamne”, a fredona “şi-a venit vacanţa cu trenul din Franţa”…şi Doamne, cât mai aşteptam să-mi puie învăţătorul coroniţa-n creştet ca eu să ştiu una şi bună: c-aveam, a doua zi, să fiu petrecută de mama şi de tata, la rată şi voi ajunge pe acele meleaguri care-mi sunt dragi mie: salul Roşiile, un fel de Humuleşti al copilăriei mele.