„Brigada Sinucigașilor” un fel de eroi de sacrificiu

„Brigada sinucigașilor” e un fel de „Eroi de sacrificiu” dar pe invers, căci, de această dată, cei mai mari anti-eroi duc un război (mai puțin voit) în numele binelui. 

 

Dunărea fierbe la Cazanele Mici şi Mari

Clisura Dunării, Dunărea la Cazane sau defileul Dunării sunt trei denumiri pentru cea mai spectaculoasă porţiune a Dunării. De cum intră în ţară, Dunărea şerpuieşte şi-şi croieşte drum prin munţi creând ceea ce, pe vremuri (până să apară barajul Porţile de Fier), bătrânii locului numeau cazanele Dunării căci, pe-atunci, în porţiunile acelea strâmte se creau un fel de vârtejuri despre care oamenii spuneau că „aşa cum fierbe apa în cazan, pe foc, aşa fierbe Dunărea între munţii ăştia”! 

Femei care contează

Ele sunt multe, dar numai câteva contează, numai unora îţi vine să le pupi şi tălpile şi-ţi vin în minte atunci când crezi că-i greu. Pentru unii mama-i aia care contează, pentru alţii e soţia, pentru alții e mama, dar pentru mine e bunica.

Fii prietenos, nu răutăcios!

V-am spus de-atâtea ori cât de mult iubesc viața la sat și pe bună dreptate. Acolo nu numai timpul curgea altfel, dar și oamenii erau altfel. Acolo, noi copii, nu ne jigneam, nu ne pocneam, acolo nu se râdea de ăi care veneau cu nori pe cizmele de cauciuc, de ăia fără tată ori mai săraci, de ăi mai pricăjiți. Acolo toți eram la fel și împărțeam în patru și-un ou fiert. Toți aveam aceleași haine, cumpărate de la bâlci sau primite drept cadou, de Crăciun sau, mai rar, de Paște. 

Poveste cu papuci

Îţi mai aminteşti papucii aceia de gumă maro care atunci când se umflau cu apă scoteau sunete de antepremergător? Sunt papucii copilăriei mele şi cu dânşi colindam Ţara Minunilor în lung şi-n lat. Erau papucii care m-aşteptau dimineaţa pe prispă şi tare plăcut era când erau umeziţi de rouă. Sunt papucii aceia cumpăraţi din bâlciul de Sân’ Petru, cu vreo doi lei şi jumătate, şi care ţineau până când puful piersicilor era numa’ bun de şters pe tricou. 

Monica din Bran: preţ de hotel la condiţii de hostel

Dragă Monica, pensiunea Monica din Bran, mulţumesc pentru ultima lecţie pe care am primit-o pe 2014. Am învăţat multe de la tine: am învăţat că neatenţia se plăteşte, că oamenii au dreptul să citească nu numai descrieri “marketingereşti” de pe booking.com, am învăţat cum NU trebuie să fie un turist, dar mai ales cum să nu fie o gazdă…şi ce gazdă, una de la pensiune. 

Gustând viaţa…la propriu

Şi-am gustat viaţa…la propriu! Am gustat fiecare păpuşă-n parte, am gustat cerneală şi foaia velină, am gustat strachina cu ciorbă şi chiar cutia cu chibrituri, am gustat şi scoarţă de copac, dar şi alte câte şi mai câte.

Crăciunul vienez

Cu siguranţă aţi auzit de “Crăciunul vienez” şi, pe cât este de lăudat, pe atât este de frumos. Viena este din punctul meu de vedere capitala Crăciunului, iar atmosfera este absolut ge-ni-a-lă: de la mii de globuleţe, toate pictate manual, la crenvruşti bavarezi, vin cu scorţişoară, turtă dulce,  jucării pentru cei mici, aici vei găsi sacul moşului răsturnat pe tarabe decorate.

Prietenii copilăriei mele

Care este primul meu cel mai bun prieten? Aș fi tentată să spun Rexi, câinele familiei! Îi împărțeam jumătate din tot ce aveam: un codru de pâine, o eugenie, un măr, ciotoiul de pui, chiar dacă uneori eram mustrată și nu înțelegeam ce au ei, adulții, de împărțit cu mine. Mă jucam cu el în fel și chip: „prinselea”, „de-a calul”, îl băteam cu zăpadă, ne fugăream reciproc, ne hârjoneam și uite-așa am crescut amândoi, la casa bunicii. 

Sursă foto: http://www.ziare.com/

Primul meu protest

Aseară tinerii au scris istorie pentru România! Ei au spus „STOP!”, au ieșit în stradă revoltați, au cântat imnul național, au fluturat tricolorul, au strigat lozinci în dulcele stil românesc, au demonstrat că le pasă și că „Uniți, salvăm toată România” !